In lupta cu adevarul si uitarea

Ma intreb de ce continuam sa ne mintim ca ceva va functiona, chiar si atunci cand instinctul ne spune ca toate zidurile in jur stau sa cada si ca ar trebui sa fugim cat mai departe si sa ne punem la adapost. Cred ca cel mai mult ar trebui sa ne punem sufletul la adapost atunci cand primim niste semnale din interior ca ceva, din exterior, ne poate leza sau afecta starea de spirit.

Am fost mereu tipul de persoana care a mers intotdeauna pana la capat, cu bune si rele, pentru ca nu imi plac lucrurile neterminate, nu pot lasa ceva in voia sortii, si nu ma arunc in proiecte pe care stiu ca nu le pot finaliza. Dar am un instinct incredibil, care functioneaza mai bine decat un sistem de securitate, insa continui sa ma intreb de ce prefer sa ma mint frumos spunandu-mi ca ma insel in privinta unui lucru desi inauntrul meu stiu adevarul dureros. Cred ca am stiut mereu momentul precis in care lucrurile au inceputut sa se duca in jos. Fie ca era vorba de o relatie, de un job, de un examen, de o persoana ce incerca sa parca altceva.

Poate ca noi oamenii, suportam mai usor realitatea atunci cand este deghizata sub o masca colorata si frumoasa decat atunci cand dam nas in nas cu crudul adevar ce na lasa de multe ori dezamagiti. Pana la urma, oricat de mult ne ascundem si ne prefacem ca nu vedem adevarul, el are tendinta sa iasa la lumina, mai devreme sau mai tarziu. Degeaba ne chinuiam sa uitam, unele lucruri dainuiesc forever.

FacebookGoogle+LinkedIn
Tags:  ,

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>